Tuesday, December 22, 2009

Vine Craciunul..

Si astept acum Craciunul si pe geamul deschis intra mirosul de iarna, pe pervaz e gheta, iar gandul meu zboara spre soare. Acelasi soare pe care il ador, regret, astept, care imi lipseste asa de mult..

"A very merry Christmas
And a happy New Year
Let's hope it's a good one
Without any fear.."

Celine Dion pe fundal, cantand despre sarbatori, sperante, temeri, inceputuri. Si iar imi amintesc de o cu totul alta melodie, pe care am ascultat-o in cu totul alt context..dar era tot Celine. Si era luna mai. Eu si amintirile mele..

Ma incearca un sentiment ciudat, e bucurie, e tristete, sunt toate la un loc. Sunt zilele perfecte, cu pretexte perfecte pentru orice..Zile care iti permit sa savurezi stari melancolice. Prieteni, cadouri, poze, lumini, brad si mirosul drag de portocale, portocale pe care de cele mai multe ori le urasc, dar fara de care Craciunul nu se simte la fel. Sunt colindele, care imi dau stari bizare si iar imi amintesc de ani anteriori, de momente trecute, de acelasi apartament de la etajul patru despre care am mai pomenit si alta data.

E Craciunul de care mi-a fost cel mai teama si de care inca imi este.

Nu mai vreau pesimism. Vreau speranta. Imi adun fortele si visez mai departe. Nu va mai urez clasicul "sa aveti parte de..". Ne stim motivatiile. Conteaza sa luptam pentru ele. Asta va urez..sa luptati pentru ceea ce va doriti. Sa nu va irositi sansele. Si sa aveti puterea sa va bucurati de tot ce e frumos atunci cand se va fi indeplinit. Va mai urez sa petreceti perioada asta alaturi de cine va doriti cu adevarat. Fiindca numai atunci suntem impliniti. Craciun fericit tuturor..

Thursday, December 17, 2009

Iti (mai) scriu?

Iti scriu si azi, din acelasi loc uitat de lume, aceeasi poveste, acelasi cliseu. Stii si tu. Iti mai scriu? Nu, ce as putea eu sa iti mai scriu in seara asta? Ti-am scris de toate, dragule, tot ce putea scrie o fiinta umana..Ce sa iti mai zic? Mai e ceva ce nu stii? Am stins lumina. Mereu m-am gandit ca suntem asa, un pic dobitoci. Nu, n-am sa-ti explic asta. Stiu si eu...Nu mai stiu nimic, vine Craciunul si cica trebuie sa fiu mai buna...si nu sunt. Sunt asa o javra deseori si sunt draguta doar cu cine vreau si doar pentru ca tie nu ti-am aratat asta..In fine. E tarziu si n-am dormit de mult, stau treaza cu o sticla goala de cola langa mine. Ma rog, singurul meu viciu. Stii ca mereu mi-am dorit sa fumez? Dar nu o fac. Genul ala de lucru pe care il vrei si nu il faci doar ca sa ai o imagine idealizata. Da, stiu, nu e nimic extraordinar in a fuma si sunt inteligentii aia de pe la tv care sustin ca ucide. Haha. Mai bine mori o data decat de n-spe mii de ori. Nu, nu am de gand sa ma sinucid. Imi place viata. Asa...ce ziceam? A, da..despre scris. De ce sa mai scriu eu cand nu ma mai inspiri? Nu ma inspiri in noaptea asta. Invisible to everyone. Cat sa ma mai straduiesc? Doamne, cat sunt de obosita. Si am o carte pe birou, lucrurile marunte conteaza. Si niste rame cu niste poze in care rad imbecil. Si...genul ala de magnetzel pe care scrie sa nu incerci sa ma intelegi, ci sa ma iubesti. Dumnezeule, ce sfat inteligent. Eu nu ma mai inteleg de mult. Eu incerc doar sa ma iubesc. Si sa-mi ling ranile ( uite, alt cliseu idiot. Ce-i cu mine?). Mai avem nevoie si de somn. Sau poate ar trebui doar sa ma trezesc...

Thursday, December 10, 2009

Abstract.

Un milion de farame. Foaie de hartie. Ma taie. Ma rup in zeci de bucati. Ma desir. Ma fluidizez si ma vars in mare. Vopsea alba pe perete roz. Raman urme. Esti o pata pe creier. Vopsiri si revopsiri. Aceeasi pata. Clor. Acid sulfuric. Nimic. Ultimul tren spre oriunde. Ia-ma de pe jos. Ma vor calca in picioare. Nume pe pereti. Sufocare. Depresiva. Jalnica. Ridica-ma. Mazgalitura de pix. Pe pijamale. Nu iese. Nu intelegi. Nu trebuie. Capricii. Egoista mica si proasta ce esti. Ai actionat manata de capricii. Se apropie. Te vor sfarama. Valuri. De oameni. Cunoscuti. Necunoscuti. Iarna-non iarna. Dezinsteres. Ce esti? Pauza. Punct. Nu stiu. Ceva ce ai spus. Iti datorez asta. Unde te termini. Acolo incep. Pune-ma pe picioare. Toc. Aluneca. Balti si ploaie. Ma sprijin de un stalp de electricitate. Nu cad. Unghii lungi. Stranse in pumn. Intrate in carne. Ma doare. Esti. Nu mai esti. Sevraj. Abstract. Nu pricepi? Nu? Nu. Nu sunt. Fericita.

Monday, November 30, 2009

Refulari

Si ma incarc cu ura si simt ca o respir in fiecare clipa si-mi simt organismul alimentat. Ma simt plina de venin si de otrava si fiecare secunda ma face mai furioasa. Imi vine sa urlu si ma izbesc cu capul de pereti gandindu-ma ca tot ce fac e degeaba. Si va urasc pe toti. Pe tine, care crezi ca ai drepturi asupra mea si ti se pare amuzant ca m-am indragostit ca o idioata. Da, o miscare foarte proasta, dar sunt singura in masura sa critic. E inima mea. Si e treaba mea. Pe tine, care crezi ca poti lua decizii in locul meu. Pe tine, care ai jucat murdar. Pe tine, care puti a ipocrizie. Pe tine, care mori de placere ca ma vezi la pamant. Nu-mi intinde mana ta jegoasa, n-am nevoie. Ma ridic singura. Pe tine, care calci peste cadavre doar ca sa-ti atingi scopurile stupide si nu vezi nimic in jurul tau. Pe tine, care spui ca intelegi si in realitate nu intelegi nimic. Pe tine, care ridici din umeri si spui ca o sa treaca. Pe tine, care stii ca ai distrus si iti vezi de viata ta si de dramele tale nenorocite. Pe tine, care imi datorezi 16 ani din viata traiti cu un val stupid pe ochi, crezand ca intre mine si tine sunt sentimente atat de stranse ce depasesc pana si prietenia. Dar nu sunt. E doar imaginatia mea. Pe tine, care crezi ca ma ajuti. Pe tine, care ranjesti stupid. Pe tine, care ma cunosti cand ai nevoie. Pe tine, care ma subestimezi. Pe tine fiindca iti explic ca n-am chef si continui. Pe tine, care stii ca nu vreau sa te mai ascult si vorbesti mai mult. Pe tine, care asculti muzica proasta si ai impresia ca la mine e greseala. Pe tine, care plangi alaturi de mine, apoi razi in hohote, gandindu-te ca te-am crezut. Prostii. Nu te-am crezut, dar sunt satula. Javre. Pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine...Ai impresia ca esti aici? Ok, te urasc si pe tine..

Friday, October 16, 2009

Despre doruri nestinse..

...si dorinte uitate. Despre mine in toate formele..uituca, imprastiata, nepasatoare, narcisista, masochista, iubitoare, siropoasa, ironica, sarcastica, ambitioasa, orgolioasa, dramatica, puternica, incapatanata, copilaroasa, matura, rautacioasa sau exagerat de politicoasa.

Despre primele sentimente. Iubiri platonice, iubiri wannabe, iubiri de-o ora, o zi sau o vara, iubiri care nu se uita.

Despre etajul 4, apartamentul 16 cu balcon si geamuri inalte, cu forme bizare pe pereti, biblioteca atat de invechita si amintirile copilariei.

Despre amintiri sub toate formele. Amintiri primavaratice, parfumate, colorate sau decolorate, despre conversi negrii si mult albastru.

Despre temeri, frustrari, regretul de a nu fi gresit suficient, de a invata prea putin, de a vrea prea mult, de a pierde si a castiga.

Despre capitole incheiate, povesti neinsemnate, neterminate sau prost incepute.

Despre oameni importanti, cu trasaturi fine si ochi expresivi sau ocazional pierduti intr-o lume pe care nu o cunosc.

Despre combinatii aiurite si pareri de rau.

Persoane insipe, incolore, nepotrivite.

Confuzii. Familie. Prieteni. Caderi in gol. Lipsa de inspiratie. Puterea de a o lua mereu de la capat. Puterea de a te pierde si de a te recastiga. Puterea de a falsa si de a pastra totusi esenta. Setea de tine, foamea de mine.

Despre ce sunt, ce am fost sau ce am sa devin.

Acesta este un post despre nimic sau despre orice.

Monday, October 5, 2009

O ora intreaga

Septimia: spaghete
Beexy: spaghete? nu m-am gandit la asta..ea si cu el in restaurant, el fumeaza, ea bea..
Septimia: ea se gandeste la tipul ala cret
Beexy: lui ii era dor de ea...asa cum era cand o cunoscuse
Septimia: si ea se gandeste:unde am gresit?era perfect...acum e un magar
Beexy: el isi scoate telefonul si o suna pe cealalta
Septimia: "am vb cu x. tre sa mergem impreuna pana la firma"
Septimia: ea stie ca o minte
Beexy: ofteaza si umple din nou paharul
Beexy: "ma scuzi, e urgent"
Beexy: si el se ridica
Beexy: si pleaca
Septimia: ea rememoreaza fiecare clipa, se infurie, apoi brusc incepe sa planga
Beexy: el se uita la ea peste umar, ii ofera batista si ii spune: "cred ca ai nevoie de asta".
Septimia: furie razbate prin ceata de lacrimi si ea ii raspunde acra "pastreaz-o pentru ea"
Beexy: el inghite in sec si se aseaza din nou la masa
Septimia: dar ea nu il mai vrea, iar privirea lui aroganta incepe sa semene cu cea a unui catelus
Beexy: ei i se face scarba.."te rog, nu renunta la atitudine.. stii ca in realitate doar fatada ta de carton m-a atras. Iti vad mereu ochii aia banali, fata aia banala, cu ranjet banal si ma satur. Esti banal si vreau din rasputeri sa te urasc si atunci cand o sa te vad data viitoare imi doresc sa-ti sterg expresia imbecila de superioritate de pe fata. Nu te mai suport si vreau sa vad cum dispari.
Septimia: el se ridica razand si pleaca
Septimia: ea stie ca el simte ca l-a mintit. ca inca il iubeste. si ea vrea cu ardoare sa il de-a dracului...o s-o faca, dar nu acum. acum o sa mai bea o gura de cafea.la urma urmei, zaharul ei s-a dus
Beexy: se gandea cat de amara e cafeaua si suradea amar...invita pe oricine credea asta sa guste putin din viata..
Septimia: tipa de la bar vine cu fata ei tampita si intreaba "mai vrei cafea?"
Beexy: "nu." ii arunca banii pe masa si isi ia geanta. "nu vreau restul"
Septimia: "nu vreau. normal. nu. am invatat prea tarziu sa zic nu"
Beexy: "am obosit sa-mi plang de mila. am nevoie de o viata noua"
Septimia: asta isi zice in fiecare zi, dar cedeaza si il suna.mereu face asa.pseudoobsesie
Beexy: era timpul pentru schimbari.
Septimia: spera ca va putea
Septimia: se aseaza pe banca in parc.cliseic.
Beexy: ploua. cliseu.
Septimia: o portie de mancare chinezeasca.el uraste asta.
Beexy: va comanda mai multe portii. sa aiba si pentru acasa.
Septimia: se va uita la acelasi film care lui nu-i place
Septimia: orice ar face, ea graviteaza in jurul lui
Septimia: iubire sau ura
Beexy: oricum nu mai diferentia termenii. totul era el. iar ea nu mai era nimic. isi uitase familia, prietenii, tabieturile.
Septimia: ucisese fiecare particula din ea,pentru unu care nu aprecia nici macar cafeaua ei
Beexy: se schimbase pentru el
Septimia: e un fraier
Beexy: si ea mai rau...e trist sa iubesti un fraier.

Also on Septimia`s blog. Mi-a placut "colaborarea".

Thursday, October 1, 2009

Postul anterior a fost o iluzie.

Nimic nou din partea mea pana nu imi revin.

Tuesday, September 29, 2009

29 septembrie, pe scurt

Azi a fost ziua mea. Una din cele mai frumoase zile pe care le-am trait pana acum.

Initial, m-am simtit ca in acele cosmaruri in care alergi, alergi, alergi, dar nu suficient de repede, iar obiectivul tau este din ce in ce ma departe. Apoi, am simtit ca daca vrei, nimic nu poate sa intervina in planurile tale.

Am fost fericita, mi-a cantat inima si mi-au stralucit ochii, dupa atat de mult timp. Pentru altii, ceea ce mi s-a intamplat nu inseamna nimic. Nici pentru mine nu ar fi insemnat mare lucru in urma cu 4 luni, sau poate 5. Azi in schimb, a insemnat enorm.

II multumesc ei, iar pe tine...

Tuesday, September 15, 2009

Fericire

Ea e atat de fericita doar fiindca l-a vazut pe el.